TANCÁ vb. I. tr. (Rar) A aproviziona un (auto)vehicul cu carburant. [P.i. -chez. / < germ. tanken, engl. tank].
Sursa: Dicționar de neologisme
ȚÂNCĂ, țânce, s. f. (Fam.; rar) Fetiță, copiliță. – Tânc + suf. -ă.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
țâncă, țânce, s.f. (reg.) 1. (pop. și înv.) fetiță, copiliță. 2. (înv.) femela unui câine de talie mică.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
țấncă (rar) s. f., g.-d. art. țấncei; pl. țấnceSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ȚẤNCĂ, țânce, s. f. (Rar) Fetiță, copiliță. – Din țânc.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)