TUTEÁ s. f. sg. (Înv.) Oxid de zinc. – Din tc. tutya.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a tuteá s. f. – Oxid de zinc, tuție. Tc. (per.) tutya (Șeineanu, II, 370; Lokotsch 2020), cf. fr. tutie, sp. tocia, ngr. τουτιά.Sursa: Dicționarul etimologic român
tuteá f., pl. ele (turc. [d. pers.] tutiĭa, zinc, calamină; ngr. tutĭá; fr. tutie [d. ar. tutiĭa], oxid de zinc). Vechĭ. Oxid de zinc (considerat la orientalĭ ca bun p. ochĭ). V. cádmie.
Sursa: Dicționaru limbii românești
tuteà f. oxid de zinc: arsenicul, cobaltul, tuteaua BĂLC. [Turc. TUTYA, zinc].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
TUTEÁ s. f. sg. (înv.) Oxid de zinc. – Din tc. tutya.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)