ȚIGĂNÍ, țigănesc, vb. IV. Refl. A insista mult (și în mod dizgrațios) pentru a obține ceva; a cere ceva cu încăpățânare; p. ext. a se târgui, a se tocmi (mahalagește). – Din țigan.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a țigăni, țigănesc v. r. 1. a insista în mod penibil și zgomotos pentru a obține ceva; a cere ceva cu insistență 2. a se târgui; a se tocmi în mod exagerat 3. a se comporta în mod necivilizat, zgomotos, stridentSursa: Dicționar de argou al limbii române
!țigăní (a se ~) vb. refl, ind. prez. 3 sg. se țigănéște, imperf. 3 sg. se țigăneá; conj. prez. 3 să se țigăneáscăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ȚIGĂNÍ, țigănesc, vb. IV. Refl. A insista mult pentru a obține ceva; a cere ceva cu încăpățânare; p. ext. a se târgui, a se tocmi îndelung. – Din țigan.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) țigănì v. a se tocmi într’una: cât m’am țigănit cu ei AL.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
Forme flexionare:
țigani - Adjectiv, masculin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul țigan
țigani - Adjectiv, masculin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul țigan