ȚEPÁR, -Ă, țepari, -e, s. m. și f., adj. (Arg.) (Persoană, firmă) care escrochează, înșală în afaceri, care dă țepe; escroc; hoț; fraudator; țepuitor. – Din țeapă + suf. -ar.
Sursa: Definiții ale unor cuvinte care nu există în alte dicționare
țepár, țepári, s.m. și țepáre, s.n. (reg.) 1. țăpoi. 2. unealtă agricolă ca o săpăligă. 3. crestătură în urechea oilor pentru recunoaștere.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
țepar, țepari s. m. escrocSursa: Dicționar de argou al limbii române