STAND, standuri, s. n. 1. Spațiu amenajat cu vitrine, mese, panouri etc. pentru aranjarea, într-o expoziție, într-un magazin etc., a obiectelor care trebuie expuse. 2. Loc special utilat pentru controlul și încercarea mașinilor noi, ieșite de la montaj. 3. Loc de tragere special amenajat pentru întrecerile de tir. [Var.: ștand s. n.] – Din fr. stand, germ. Stand. Cf. engl. stand.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a STAND s.n. 1. Compartiment unde se etalează la o expoziție produsele, diagramele etc. 2. Banc de probă (în uzine etc.). 3. Loc amenajat pentru tragere la țintă și pentru exerciții de gimnastică. [Var. ștand s.n. / < fr., engl. stand].
Sursa: Dicționar de neologisme
STAND s. n. 1. compartiment unde se etalează la o expoziție produsele, diagramele etc. 2. spațiu utilat pentru verificarea mașinilor noi sau pentru probe; banc de probă. 3. loc amenajat pentru tragere la țintă și pentru exerciții de gimnastică. 4. aparat cu o construcție specială, din lemn sau metal, la însămânțările artificiale ale animalelor cu talie mare. (< fr., engl. stand, germ. Stand)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
stand s. n., pl. stánduriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită *stand n., pl. urĭ (engl. stand). Loc îngrădit p. exercițiĭ gimnastice orĭ p. tir. Loc acordat într’o expozițiune fie-căruĭ expunător.
Sursa: Dicționaru limbii românești
STAND, standuri, s. n. 1. Spațiu amenajat cu vitrine, mese, panouri etc. pentru aranjarea, într-o expoziție, într-un magazin etc., a obiectelor care trebuie expuse. 2. Loc special utilat pentru controlul și încercarea mașinilor noi, ieșite de la montaj. 3. Loc de tragere special amenajat pentru întrecerile de tir. [Var.: ștand s. n.] – Din fr. stand, germ. Stand. Cf. engl. stand.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ȘTAND s. n. v. stand.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
ștand1 s.n. (reg.) 1. schelă la o casă. 2. (în forma: ștant) bară care desparte caii sau vitele în grajd.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
ștand2, ștánduri, s.n. (reg.) instrument pentru a imprima anumite desene în piele sau pe lemn.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
ștand3, s.n. sg. (reg.) 1. (în forma: ștoand) funcție, post. 2. (în loc. adj.) de ștand = (despre militari) în termen.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
ȘTAND s.n. v. stand.
Sursa: Dicționar de neologisme
ȘTAND s. n. v. stand.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
stând - Verb, Gerunziu - pentru cuvantul sta