ȘÁFAR, șafari, s. m. (Reg.) Mijlocitor, intermediar, samsar (necinstit). – Din ucr. šafer, pol. szafar, germ. Schaffer.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a șáfar m. (rut. šáfar, pol. szafarz, ung. sáfár, intendent, d. germ. schaffer și schaffner, intendent. V. și șufăr). Mold. Vechĭ. Stolnic, sofragiŭ. – Și șáfăr orĭ șáfer (rar azĭ), șoltic, șarlatan.
Sursa: Dicționaru limbii românești
șáfar (reg.) s. m., pl. șáfariSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ȘÁFAR, șafari, s. m. (Reg.) Mijlocitor, intermediar, samsar (necinstit). – Din ucr. šafer, pol. szafar, germ. Schaffer.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) șáfăr s. m. (pl. șafări)
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine
șafăr, șafări s. m. (intl., înv.) mijlocitor, intermediar.Sursa: Dicționar de argou al limbii române