ÎNFIORĂTÓR, -OÁRE, înfiorători, -oare, adj. Care produce fiori (de spaimă); fioros, înspăimântător, îngrozitor. [Pr.: -fi-o-] – Înfiora + suf. -ător.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a înfiorătór, -oáre adj. Care te face să simțĭ fiorĭ: spectacul înfiorător.
Sursa: Dicționaru limbii românești
înfiorătór (-fi-o-) adj. m., pl. înfiorătóri; f. sg. și pl. înfiorătoáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită înfiorător a. care înfioară.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ÎNFIORĂTÓR, -OÁRE, înfiorători, -oare, adj. Care produce fiori (de spaimă); fioros, înspăimântător, îngrozitor. [Pr.: -fi-o-] – Înfiora + suf. -ător.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)