suflețéle s.n. pl. (reg.) 1. Mărgăritărele, lăcrimioare. 2. dediței.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
suflețèle n. pl. Bot. 1. Tr. mărgăritărele; 2. (Banat) dedeței.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
suflețéle f. saŭ n. pl. (d. suflet cu sufixu diminutiv ca și în mărunțele, d. mărunțel saŭ în rocoțele). Trans. Lăcrămĭoare (florĭ). Ban. Dedițeĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
Forme flexionare:
sufletele - Substantiv neutru, Nominativ-Acuzativ, plural, articulat - pentru cuvantul suflet
suflețele - Substantiv neutru, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul suflețel
suflețele - Substantiv neutru, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul suflețel