ÎNDRĂCÍ, îndrăcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) înfuria, a (se) înrăi. – În + drac.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a îndrăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndrăcésc, imperf. 3 sg. îndrăceá; conj. prez. 3 să îndrăceáscăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
îndrăcì v. 1. a se face drac, a fi al dracului; 2. fig. a se înfuria.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ÎNDRĂCÍ, îndrăcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) înfuria, a (se) înrăi. – În + drac.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)