ZÉUGMĂ, zeugme, s. f. Figură de stil prin care se unesc gramatical două sau mai multe substantive cu un verb sau cu un adjectiv care, logic, nu se referă decât la unul dintre cele două substantive. – Din fr. zeugma.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ZÉUGMĂ s.f. (sil. zeug-), g.-d. art. zéugmei; pl. zéugme
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române
ZÉUGMĂ s.f. (Ret.) Construcție prin care se unesc gramatical două sau mai multe substantive cu un verb sau cu un adjectiv care, logic, nu se raportează decât la unul dintre cele două substantive. [< fr. , lat., gr. zeugma].
Sursa: Dicționar de neologisme
ZÉUGMĂ [ZEUG-] s. f. figură de stil prin care se unesc gramatical două sau mai multe substantive cu un verb sau cu un adjectiv care, logic, nu se raportează decât la unul dintre substantive. (< fr. zeugma)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
zéugmă (zeug-) s. f., g.-d. art. zéugmei; pl. zéugme
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
ZÉUGMĂ, zeugme, s. f. Figură de stil prin care se unesc gramatical două sau mai multe substantive cu un verb sau cu un adjectiv care, logic, nu se referă decât la unul dintre cele două substantive. – Din fr. zeugma.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)