Am găsit 36 de definiții pentru cuvantul/cuvintele zece:

ZÉCE, zeci, num. card. 1. Număr care are în numărătoare locul între nouă și unsprezece și care se indică prin cifra 10 sau X. ◊ (Adjectival) Are zece elevi. (La pl., arată o cantitate mare nedeterminată) Zeci de oameni.Expr. A avea zece vieți, se spune când cineva scapă cu viață din situații primejdioase. A asculta cu zece urechi = a asculta foarte atent. ◊ (Substantivat) Scrie un zece pe tablă. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Etajul zece. ◊ (Intră în componența num. adverbial) De zece ori. ◊ (Precedat de „câte”, intră în componența num. distributiv) Plecau câte zece. 2. (Intră în compunerea numeralelor cardinale compuse de la unsprezece până la nouăsprezece) Cincisprezece. ♦ (Intră în compunerea numeralelor cardinale compuse de la douăzeci până la nouăzeci și nouă) Patruzeci și trei.Lat. decem.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



zéce num. – Număr între nouă și unsprezece. – Mr. dzațe, megl. zeți, istr. zece. Lat. dĕcem (Pușcariu 1934; REW 2497), cf. vegl. dik, it. dieci, prov. detz, fr. dix, cat. deu, sp. diez, port. dez. Intră în comp. tuturor unităților de zece: douăzeci, treizeci etc. – Der. zecilea (var. zecelea), num. ord. (care se află între al nouălea și al unsprezecelea); zecime, s. f. (a zecea parte); azeace, s. f. (înv., dijmă, zeciuială); zeciuială (var. zăciuială), s. f. (dijmă); zeciuitor, s. m. (persoană care dijmuiește); înzeci, vb. (a multiplica cu zece); zecimal, adj., format după fr. décimal.
Sursa: Dicționarul etimologic român

zéce num.; 1O / X
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

*zéce (mulțime de zece elemente) s. f.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

*zéce (notă) s. m.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ZÉCE, zeci, num. card. 1. Număr care are în numărătoare locul între nouă și unsprezece; se indică prin cifra 10 sau X. ◊ (Adjectival) Ora zece. ◊ (Substantivat) A luat un zece la matematică. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Etajul zece. 2. (Intră în compunerea numeralelor cardinale compuse, de la unsprezece până la nouăsprezece) Cincisprezece. ♦ (Intră în compunerea numeralelor cardinale compuse, de la douăzeci până la nouăzeci și nouă) Patruzeci și trei.Lat. decem.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

zéce num. (lat. dĕcem, it. dieci, pv. detz, fr. dix, cat. deu, sp. diez, pg. dez). De doŭă orĭ cincĭ: amîndoŭă mînile [!] aŭ la un loc zece degete. Fig. Mult: ĭ-am spus de zece orĭ, și tot nu înțelege.
Sursa: Dicționaru limbii românești

zece num. nouă plus una. [Lat. DECEM].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ZÉCE, zeci, num. card. 1. Număr care are în numărătoare locul între nouă și unsprezece și care se indică prin cifra 10 sau X. ◊ (Adjectival) Are zece elevi. (La pl., arată o cantitate mare nedeterminată) Zeci de oameni.Expr. A avea zece vieți, se spune când cineva scapă cu viață din situații primejdioase. A asculta cu zece urechi = a asculta foarte atent. ◊ (Substantivat) Scrie un zece pe tablă. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Etajul zece. ◊ (Intră în componența num. adverbial) De zece ori. ◊ (Precedat de „câte”, intră în componența num. distributiv) Plecau câte zece. 2. (Intră în compunerea numeralelor cardinale compuse de la unsprezece până la nouăsprezece) Cincisprezece. ♦ (Intră în compunerea numeralelor cardinale compuse de la douăzeci până la nouăzeci și nouă) Patruzeci și trei.Lat. decem.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ZÉCE, zeci, num. card. 1. Număr care are în numărătoare locul între nouă și unsprezece și care se indică prin cifra 10 sau X. ◊ (Adjectival) Are zece elevi. (La pl., arată o cantitate mare nedeterminată) Zeci de oameni.Expr. A avea zece vieți, se spune când cineva scapă cu viață din situații primejdioase. A asculta cu zece urechi = a asculta foarte atent. ◊ (Substantivat) Scrie un zece pe tablă. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Etajul zece. ◊ (Intră în componența num. adverbial) De zece ori. ◊ (Precedat de „câte”, intră în componența num. distributiv) Plecau câte zece. 2. (Intră în compunerea numeralelor cardinale compuse de la unsprezece până la nouăsprezece) Cincisprezece. ♦ (Intră în compunerea numeralelor cardinale compuse de la douăzeci până la nouăzeci și nouă) Patruzeci și trei.Lat. decem.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

zéce num. – Număr între nouă și unsprezece. – Mr. dzațe, megl. zeți, istr. zece. Lat. dĕcem (Pușcariu 1934; REW 2497), cf. vegl. dik, it. dieci, prov. detz, fr. dix, cat. deu, sp. diez, port. dez. Intră în comp. tuturor unităților de zece: douăzeci, treizeci etc. – Der. zecilea (var. zecelea), num. ord. (care se află între al nouălea și al unsprezecelea); zecime, s. f. (a zecea parte); azeace, s. f. (înv., dijmă, zeciuială); zeciuială (var. zăciuială), s. f. (dijmă); zeciuitor, s. m. (persoană care dijmuiește); înzeci, vb. (a multiplica cu zece); zecimal, adj., format după fr. décimal.
Sursa: Dicționarul etimologic român

zéce num.; 1O / X
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

*zéce (mulțime de zece elemente) s. f.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

*zéce (notă) s. m.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ZÉCE, zeci, num. card. 1. Număr care are în numărătoare locul între nouă și unsprezece; se indică prin cifra 10 sau X. ◊ (Adjectival) Ora zece. ◊ (Substantivat) A luat un zece la matematică. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Etajul zece. 2. (Intră în compunerea numeralelor cardinale compuse, de la unsprezece până la nouăsprezece) Cincisprezece. ♦ (Intră în compunerea numeralelor cardinale compuse, de la douăzeci până la nouăzeci și nouă) Patruzeci și trei.Lat. decem.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

zéce num. (lat. dĕcem, it. dieci, pv. detz, fr. dix, cat. deu, sp. diez, pg. dez). De doŭă orĭ cincĭ: amîndoŭă mînile [!] aŭ la un loc zece degete. Fig. Mult: ĭ-am spus de zece orĭ, și tot nu înțelege.
Sursa: Dicționaru limbii românești

zece num. nouă plus una. [Lat. DECEM].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ZÉCE, zeci, num. card. 1. Număr care are în numărătoare locul între nouă și unsprezece și care se indică prin cifra 10 sau X. ◊ (Adjectival) Are zece elevi. (La pl., arată o cantitate mare nedeterminată) Zeci de oameni.Expr. A avea zece vieți, se spune când cineva scapă cu viață din situații primejdioase. A asculta cu zece urechi = a asculta foarte atent. ◊ (Substantivat) Scrie un zece pe tablă. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Etajul zece. ◊ (Intră în componența num. adverbial) De zece ori. ◊ (Precedat de „câte”, intră în componența num. distributiv) Plecau câte zece. 2. (Intră în compunerea numeralelor cardinale compuse de la unsprezece până la nouăsprezece) Cincisprezece. ♦ (Intră în compunerea numeralelor cardinale compuse de la douăzeci până la nouăzeci și nouă) Patruzeci și trei.Lat. decem.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ZÉCE, zeci, num. card. 1. Număr care are în numărătoare locul între nouă și unsprezece și care se indică prin cifra 10 sau X. ◊ (Adjectival) Are zece elevi. (La pl., arată o cantitate mare nedeterminată) Zeci de oameni.Expr. A avea zece vieți, se spune când cineva scapă cu viață din situații primejdioase. A asculta cu zece urechi = a asculta foarte atent. ◊ (Substantivat) Scrie un zece pe tablă. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Etajul zece. ◊ (Intră în componența num. adverbial) De zece ori. ◊ (Precedat de „câte”, intră în componența num. distributiv) Plecau câte zece. 2. (Intră în compunerea numeralelor cardinale compuse de la unsprezece până la nouăsprezece) Cincisprezece. ♦ (Intră în compunerea numeralelor cardinale compuse de la douăzeci până la nouăzeci și nouă) Patruzeci și trei.Lat. decem.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

zéce num. – Număr între nouă și unsprezece. – Mr. dzațe, megl. zeți, istr. zece. Lat. dĕcem (Pușcariu 1934; REW 2497), cf. vegl. dik, it. dieci, prov. detz, fr. dix, cat. deu, sp. diez, port. dez. Intră în comp. tuturor unităților de zece: douăzeci, treizeci etc. – Der. zecilea (var. zecelea), num. ord. (care se află între al nouălea și al unsprezecelea); zecime, s. f. (a zecea parte); azeace, s. f. (înv., dijmă, zeciuială); zeciuială (var. zăciuială), s. f. (dijmă); zeciuitor, s. m. (persoană care dijmuiește); înzeci, vb. (a multiplica cu zece); zecimal, adj., format după fr. décimal.
Sursa: Dicționarul etimologic român

zéce num.; 1O / X
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

*zéce (mulțime de zece elemente) s. f.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

*zéce (notă) s. m.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ZÉCE, zeci, num. card. 1. Număr care are în numărătoare locul între nouă și unsprezece; se indică prin cifra 10 sau X. ◊ (Adjectival) Ora zece. ◊ (Substantivat) A luat un zece la matematică. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Etajul zece. 2. (Intră în compunerea numeralelor cardinale compuse, de la unsprezece până la nouăsprezece) Cincisprezece. ♦ (Intră în compunerea numeralelor cardinale compuse, de la douăzeci până la nouăzeci și nouă) Patruzeci și trei.Lat. decem.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

zéce num. (lat. dĕcem, it. dieci, pv. detz, fr. dix, cat. deu, sp. diez, pg. dez). De doŭă orĭ cincĭ: amîndoŭă mînile [!] aŭ la un loc zece degete. Fig. Mult: ĭ-am spus de zece orĭ, și tot nu înțelege.
Sursa: Dicționaru limbii românești

zece num. nouă plus una. [Lat. DECEM].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ZÉCE, zeci, num. card. 1. Număr care are în numărătoare locul între nouă și unsprezece și care se indică prin cifra 10 sau X. ◊ (Adjectival) Are zece elevi. (La pl., arată o cantitate mare nedeterminată) Zeci de oameni.Expr. A avea zece vieți, se spune când cineva scapă cu viață din situații primejdioase. A asculta cu zece urechi = a asculta foarte atent. ◊ (Substantivat) Scrie un zece pe tablă. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Etajul zece. ◊ (Intră în componența num. adverbial) De zece ori. ◊ (Precedat de „câte”, intră în componența num. distributiv) Plecau câte zece. 2. (Intră în compunerea numeralelor cardinale compuse de la unsprezece până la nouăsprezece) Cincisprezece. ♦ (Intră în compunerea numeralelor cardinale compuse de la douăzeci până la nouăzeci și nouă) Patruzeci și trei.Lat. decem.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ZÉCE, zeci, num. card. 1. Număr care are în numărătoare locul între nouă și unsprezece și care se indică prin cifra 10 sau X. ◊ (Adjectival) Are zece elevi. (La pl., arată o cantitate mare nedeterminată) Zeci de oameni.Expr. A avea zece vieți, se spune când cineva scapă cu viață din situații primejdioase. A asculta cu zece urechi = a asculta foarte atent. ◊ (Substantivat) Scrie un zece pe tablă. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Etajul zece. ◊ (Intră în componența num. adverbial) De zece ori. ◊ (Precedat de „câte”, intră în componența num. distributiv) Plecau câte zece. 2. (Intră în compunerea numeralelor cardinale compuse de la unsprezece până la nouăsprezece) Cincisprezece. ♦ (Intră în compunerea numeralelor cardinale compuse de la douăzeci până la nouăzeci și nouă) Patruzeci și trei.Lat. decem.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

zéce num. – Număr între nouă și unsprezece. – Mr. dzațe, megl. zeți, istr. zece. Lat. dĕcem (Pușcariu 1934; REW 2497), cf. vegl. dik, it. dieci, prov. detz, fr. dix, cat. deu, sp. diez, port. dez. Intră în comp. tuturor unităților de zece: douăzeci, treizeci etc. – Der. zecilea (var. zecelea), num. ord. (care se află între al nouălea și al unsprezecelea); zecime, s. f. (a zecea parte); azeace, s. f. (înv., dijmă, zeciuială); zeciuială (var. zăciuială), s. f. (dijmă); zeciuitor, s. m. (persoană care dijmuiește); înzeci, vb. (a multiplica cu zece); zecimal, adj., format după fr. décimal.
Sursa: Dicționarul etimologic român

zéce num.; 1O / X
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

*zéce (mulțime de zece elemente) s. f.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

*zéce (notă) s. m.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ZÉCE, zeci, num. card. 1. Număr care are în numărătoare locul între nouă și unsprezece; se indică prin cifra 10 sau X. ◊ (Adjectival) Ora zece. ◊ (Substantivat) A luat un zece la matematică. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Etajul zece. 2. (Intră în compunerea numeralelor cardinale compuse, de la unsprezece până la nouăsprezece) Cincisprezece. ♦ (Intră în compunerea numeralelor cardinale compuse, de la douăzeci până la nouăzeci și nouă) Patruzeci și trei.Lat. decem.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

zéce num. (lat. dĕcem, it. dieci, pv. detz, fr. dix, cat. deu, sp. diez, pg. dez). De doŭă orĭ cincĭ: amîndoŭă mînile [!] aŭ la un loc zece degete. Fig. Mult: ĭ-am spus de zece orĭ, și tot nu înțelege.
Sursa: Dicționaru limbii românești

zece num. nouă plus una. [Lat. DECEM].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ZÉCE, zeci, num. card. 1. Număr care are în numărătoare locul între nouă și unsprezece și care se indică prin cifra 10 sau X. ◊ (Adjectival) Are zece elevi. (La pl., arată o cantitate mare nedeterminată) Zeci de oameni.Expr. A avea zece vieți, se spune când cineva scapă cu viață din situații primejdioase. A asculta cu zece urechi = a asculta foarte atent. ◊ (Substantivat) Scrie un zece pe tablă. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Etajul zece. ◊ (Intră în componența num. adverbial) De zece ori. ◊ (Precedat de „câte”, intră în componența num. distributiv) Plecau câte zece. 2. (Intră în compunerea numeralelor cardinale compuse de la unsprezece până la nouăsprezece) Cincisprezece. ♦ (Intră în compunerea numeralelor cardinale compuse de la douăzeci până la nouăzeci și nouă) Patruzeci și trei.Lat. decem.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)