văslă f. lopată de mânat o corabie. [Slav. VESLO].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
VẤSLĂ1, vâsle, s. f. Unealtă de lemn cu ajutorul căreia se conduce o ambarcație, formată dintr-o parte mai lată, care lovește apa, și dintr-o coadă lungă, de care ține vâslașul; ramă, lopată. – Din sl. veslo.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
VẤSLĂ2, vâsle, s. f. (Reg.) 1. Coardă de viță de vie cu câțiva ciorchini, care se păstrează pentru iarnă. 2. Mănunchi de spice câte poate cuprinde secerătorul cu mâna. – Din bg. sveslo.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a v'âslă s. f., g.-d. art. v'âslei; pl. v'âsle
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
vâslă, vâsle s. f. 1. mână. 2. ureche clăpăugă.Sursa: Dicționar de argou al limbii române VẤSLĂ1, vâsle, s. f. Unealtă de lemn cu ajutorul căreia se conduce o ambarcație, formată dintr-o parte mai lată, care lovește apa, și dintr-o coadă lungă, de care ține vâslașul; ramă, lopată. – Din sl. veslo.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) VẤSLĂ2, vâsle, s. f. (Reg.) 1. Coardă de viță-de-vie cu câțiva ciorchini, care se păstrează pentru iarnă. 2. Mănunchi de spice câte poate cuprinde secerătorul cu mâna. – Din bg. sveslo.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
Forme flexionare:
vấslă - Formă unică - pentru cuvantul vấslă
vấșlă - Formă unică - pentru cuvantul vấșlă