Am găsit 12 definiții pentru cuvantul/cuvintele colină:

COLÍNĂ1, coline, s. f. Formă de relief mai mică decât dealul; colnic, delușor. – Din fr. colline.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

COLÍNĂ2, coline, s. f. Amină care face parte din complexul vitaminei B, utilizată în tratamentul afecțiunilor hepatice. – Din fr. choline.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


COLÍNĂ1 s.f. (Geol.) Formă de relief mai mică decât dealul. [< fr. colline].
Sursa: Dicționar de neologisme

COLÍNĂ2 s.f. (Chim.) Corp azotat care intră în compoziția materiei vii, având rol protector al celulei hepatice și ai cărui derivați (acetilcolina) au o mare importanță în funcționarea sistemului nervos. [< fr. choline].
Sursa: Dicționar de neologisme

COLÍNĂ1 s. f. formă de relief, mai mică decât dealul, rotunjită. (<fr. colline, lat. collina)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

COLÍNĂ2 s. f. amină din compoziția materiei vii ai cărei derivați (acetilcolina etc.) au un rol important în organism. (<fr. choline)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

colínă (colíne), s. f. -Deal, colnic. Fr. colline. A devenit aproape popular. Totuși, dim. menționate de DAR, col(i)niță și colmel, nu aparțin acestui cuvînt ci lui colnic și culme.
Sursa: Dicționarul etimologic român

*colínă f., pl. e (fr. colline, d. it. collina, lat. collis, deal). Deal.
Sursa: Dicționaru limbii românești

colínă (delușor) s. f., g.-d. art. colínei; pl. colíne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

colină f. munte mic numit după înnălțime: colnic, deal, măgură, movilă. [Neologism după fr. colline].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

COLÍNĂ1, coline, s. f. Formă de relief mai mică decât dealul; colnic, delușor. – Din fr. colline.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

COLÍNĂ2, coline, s. f. Amină care face parte din complexul vitaminei B, utilizată în tratamentul hepatitelor. – Din fr. choline.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)