vălnic n. fota, încărcată de alesături (în Oltenia) [Origină necunoscută].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
VẤLNIC, vâlnice, s. n. 1. Fotă încrețită în talie și despicată în față, care aparține portului popular oltenesc. 2. Pânză țărănească subțire; învelitoare de cap făcută din astfel de pânză; văl. – Din bg. vălnenik.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
v'âlnic s. n., pl. v'âlnice
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
VẤLNIC, vâlnice, s. n. 1. Fotă încrețită în talie și despicată în față, care aparține portului popular oltenesc. 2. Pânză țărănească subțire; învelitoare de cap făcută din astfel de pânză; văl. – Din bg. vălnenik.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)