VOLTAMÉTRU, voltametre, s. n. Aparat pentru studiul electrolizei, care permite determinarea intensității unui curent electric sau a cantității de electricitate prin măsurarea cantității de substanță depusă pe cale electrolitică. – Din fr. voltamètre.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a VOLTAMÉTRU s.n. Aparat de electroliză a apei sau a unei soluții a sării unui metal folosit pentru a determina cantitatea de electricitate care a străbătut circuitul în care e montat aparatul. [< fr. voltamètre].
Sursa: Dicționar de neologisme
VOLTAMÉTRU s. n. aparat pentru măsurarea intensității curentului sau a sarcinii electrice, bazat pe determinarea masei de substanță, depusă la catodul unei băi de electroliză. (< fr. voltamètre)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
voltamétru (-me-tru) s. n., art. voltamétrul; pl. voltamétreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită VOLTAMÉTRU, voltametre, s. n. Aparat pentru studiul electrolizei, care permite determinarea intensității unui curent electric sau a cantității de electricitate prin măsurarea cantității de substanță depusă pe cale electrolitică. – Din fr. voltamètre.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)