VÁMEȘ, vameși, s. m. 1. Funcționar însărcinat cu controlul și cu taxarea mărfurilor care trec prin vamă. ♦ (În organizarea administrativă din trecut) Dregător însărcinat de domn cu încasarea veniturilor vămii. 2. Persoană care lua în arendă dările pe care trebuia să le plătească cetățenii Romei și locuitorii Imperiului Roman. 3. (În credințele populare) Ființă imaginară care păzește vămile văzduhului și căreia sufletul mortului îi plătește vamă ca să poată trece spre cer. – Din magh. vámos.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a vámeș s. m. pl. vámeși
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
vámeș m. (ung. vámos). Perceptor, incasator [!] de birurĭ: vameșiĭ și fariseiĭ (Vechĭ). Cel ce incasează [!] taxele de vamă. V. boĭer.
Sursa: Dicționaru limbii românești
vameș m. 1. od. la Romani, strângător de dări; 2. capitolul din evanghelie unde se vorbește de vameși (cei odioși Evreilor) și ziua când se citește: Dumineca Vameșului; 3. azi, cel ce percepe vama; fig. somn, vameș vieții EM. [Tras din vamă].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
VÁMEȘ, vameși, s. m. 1. Funcționar însărcinat cu controlul și cu taxarea mărfurilor care trec prin vamă. ♦ (în organizarea administrativă din Principatele Române) Dregător care avea funcția de a încasa veniturile vămii. 2. Persoană care lua în arendă dările pe care trebuia să le plătească cetățenii Romei și locuitorii Imperiului Roman. 3. (în credințele populare) Ființă imaginară care păzește vămile văzduhului și căreia sufletul mortului îi plătește vamă ca să poată trece spre cer. – Din magh. vámos.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)