UTILÁ, utilez, vb. I. Tranz. A înzestra un atelier, o fabrică etc. cu utilajul necesar desfășurării în bune condiții a procesului de producție. – Din fr. outiller.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a UTILÁ vb. I. tr. A înzestra, a dota cu utilajul necesar. [< fr. outiller].
Sursa: Dicționar de neologisme
UTILÁ vb. tr. a înzestra, a dota un atelier, o fabrică cu utilajul necesar. (< fr. outiller)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
utilá (a ~) vb., ind. prez. 3 utileázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită UTILÁ, utilez, vb. I. Tranz. A înzestra un atelier, o fabrică etc. cu utilajul necesar desfășurării în bune condiții a procesului de producție. – Din fr. outiller.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
utila - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul util
utilă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul util