urbálț, -uri, (orbalț), s.n. – (bot.) Orbalț, erisipel (Țiplea 1906); termen consemnat în Vad pentru barba popii (Aruncus vulgaris) (Borza 1968: 25): „Năjită cu urbalț” (Țiplea 1906: 510). – Din magh. orbáncz (Cihac, Dex, DER).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș