UNÍT, -Ă, uniți, -te, adj. 1. Care formează împreună un tot. 2. Care se află în raporturi strânse cu cineva, care este de acord, gândește, acționează, simte la fel cu cineva; solidar cu cineva. 3. Care aparținea unei confesiuni creștine catolice de rit oriental (ortodox); uniat. ♦ (Substantivat) Adept al acestei confesiuni. – V. uni3.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a *unít adj. m., s. m., pl. uníți; adj. f., s. f. unítă, pl. uníteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
unít, -ă adj. Împreunat, făcut una. Aliat. Care recunoaște autoritatea papeĭ, vorbind de o parte din Româniĭ din Ardeal. Subst. Român care recunoaște autoritatea papeĭ. – Unițiĭ s´aŭ unit cu Roma la 1700 și-s astăzĭ peste 1.000.000. Eĭ admit purgatoriu, dar îșĭ păstrează formele exterioare ale cultuluĭ ca și la ortodocșĭ și oficiază tot pe românește (nu și pe latinește).
Sursa: Dicționaru limbii românești
unit a. și m. 1. împreunat; 2. se zice de Românii greco-catolici din Transilvania, trecuți în 1700 la catolicism, dar conservând unele particularități ale cultului grec (azi în număr de peste 1 milion). Ca și Catolicii, Uniții recunosc pe Papa și admit purgatoriul, dar serviciul divin se face în limba română (nu în cea latină) și formele-i exterioare sunt conforme ritului ortodox.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
UNÍT, -Ă, uniți, -te, adj. 1. Care formează împreună un tot. 2. Care se află în raporturi strânse cu cineva, care este de acord, gândește, acționează, simte la fel cu cineva; solidar cu cineva. 3. Care aparține confesiunii catolice de rit oriental; greco-catolic, uniat. ♦ (Substantivat) Adept al confesiunii greco-catolice. – V. uni3.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
unit - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul uni