Am găsit 56 de definiții pentru cuvantul/cuvintele uni:

UNI1- Element de compunere care înseamnă „unul singur” și care servește la formarea unor adjective și a unor substantive. – Din fr. uní-.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


UNÍ2 adj. invar. (Despre materiale textile, confecții) Care are o singură culoare; unicolor. [Pr.: üní] – Din fr. uni.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

UNÍ3, unesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (recipr.) A (se) aduna unul lângă altul pentru a forma un tot; a (se) împreuna, a (se) alătura, a (se) îmbina spre a forma un tot. 2. Refl. recipr. A încheia o înțelegere, o alianță etc. în vederea unui scop comun. 3. Tranz. și refl. recipr. A (se) lega prin căsătorie, a (se) căsători. – Lat. unire (= unescere).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

UNI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „unu (singur)”, „unic”. V. mono-. [< fr. , it. uni-, cf. lat. uni- < unus].
Sursa: Dicționar de neologisme

UNÍ adj. invar. (Franțuzism) Fără neregularități, egal. ♦ Fără ornamente; (spec.; despre stofe) fără desene, de o singură culoare. [Pron. üni. / < fr. uni].
Sursa: Dicționar de neologisme

UNI1- elem. „unul singur”, „unic”. (< fr. uni-, cf. lat. unus, unu)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

UNI2 NÍ/ adj. inv. fără neregularități, egal. ◊ fără ornamente; (despre stofe) fără desene, de o singură culoare. (< fr. uni)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

uni-Pref. care indică ideea de singularitate. Fr. uni-. Nu este productiv în rom.
Sursa: Dicționarul etimologic român

uní2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unésc, imperf. 3 sg. uneá; conj. prez. 3 să unéască
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

uní1 (fr.) [u pron. ü] adj. invar.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

unì v. a împreuna. [Lat. UNESCERE].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

UNI1- Element de compunere care înseamnă „unul singur” și care servește la formarea unor adjective și a unor substantive. – Din fr. uni-.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

UNI2 adj. invar. (Despre materiale textile, confecții) Care are o singură culoare; unicolor. [Pr.: üni] – Din fr. uni.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

UNÍ3, unesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (recipr.) A (se) aduna unul lângă altul pentru a forma un tot; a (se) împreuna, a (se) alătura, a (se) îmbina spre a forma un tot. 2. Refl. recipr. A încheia o înțelegere, o alianță etc. în vederea unui scop comun. 3. Tranz. și refl. recipr. A (se) lega prin căsătorie, a (se) căsători. – Lat. unire (= unescere).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

UNI1- Element de compunere care înseamnă „unul singur” și care servește la formarea unor adjective și a unor substantive. – Din fr. uní-.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

UNÍ2 adj. invar. (Despre materiale textile, confecții) Care are o singură culoare; unicolor. [Pr.: üní] – Din fr. uni.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

UNÍ3, unesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (recipr.) A (se) aduna unul lângă altul pentru a forma un tot; a (se) împreuna, a (se) alătura, a (se) îmbina spre a forma un tot. 2. Refl. recipr. A încheia o înțelegere, o alianță etc. în vederea unui scop comun. 3. Tranz. și refl. recipr. A (se) lega prin căsătorie, a (se) căsători. – Lat. unire (= unescere).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

UNI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „unu (singur)”, „unic”. V. mono-. [< fr. , it. uni-, cf. lat. uni- < unus].
Sursa: Dicționar de neologisme

UNÍ adj. invar. (Franțuzism) Fără neregularități, egal. ♦ Fără ornamente; (spec.; despre stofe) fără desene, de o singură culoare. [Pron. üni. / < fr. uni].
Sursa: Dicționar de neologisme

UNI1- elem. „unul singur”, „unic”. (< fr. uni-, cf. lat. unus, unu)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

UNI2 NÍ/ adj. inv. fără neregularități, egal. ◊ fără ornamente; (despre stofe) fără desene, de o singură culoare. (< fr. uni)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

uni-Pref. care indică ideea de singularitate. Fr. uni-. Nu este productiv în rom.
Sursa: Dicționarul etimologic român

uní2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unésc, imperf. 3 sg. uneá; conj. prez. 3 să unéască
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

uní1 (fr.) [u pron. ü] adj. invar.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

unì v. a împreuna. [Lat. UNESCERE].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

UNI1- Element de compunere care înseamnă „unul singur” și care servește la formarea unor adjective și a unor substantive. – Din fr. uni-.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

UNI2 adj. invar. (Despre materiale textile, confecții) Care are o singură culoare; unicolor. [Pr.: üni] – Din fr. uni.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

UNÍ3, unesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (recipr.) A (se) aduna unul lângă altul pentru a forma un tot; a (se) împreuna, a (se) alătura, a (se) îmbina spre a forma un tot. 2. Refl. recipr. A încheia o înțelegere, o alianță etc. în vederea unui scop comun. 3. Tranz. și refl. recipr. A (se) lega prin căsătorie, a (se) căsători. – Lat. unire (= unescere).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

UNI1- Element de compunere care înseamnă „unul singur” și care servește la formarea unor adjective și a unor substantive. – Din fr. uní-.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

UNÍ2 adj. invar. (Despre materiale textile, confecții) Care are o singură culoare; unicolor. [Pr.: üní] – Din fr. uni.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

UNÍ3, unesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (recipr.) A (se) aduna unul lângă altul pentru a forma un tot; a (se) împreuna, a (se) alătura, a (se) îmbina spre a forma un tot. 2. Refl. recipr. A încheia o înțelegere, o alianță etc. în vederea unui scop comun. 3. Tranz. și refl. recipr. A (se) lega prin căsătorie, a (se) căsători. – Lat. unire (= unescere).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

UNI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „unu (singur)”, „unic”. V. mono-. [< fr. , it. uni-, cf. lat. uni- < unus].
Sursa: Dicționar de neologisme

UNÍ adj. invar. (Franțuzism) Fără neregularități, egal. ♦ Fără ornamente; (spec.; despre stofe) fără desene, de o singură culoare. [Pron. üni. / < fr. uni].
Sursa: Dicționar de neologisme

UNI1- elem. „unul singur”, „unic”. (< fr. uni-, cf. lat. unus, unu)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

UNI2 NÍ/ adj. inv. fără neregularități, egal. ◊ fără ornamente; (despre stofe) fără desene, de o singură culoare. (< fr. uni)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

uni-Pref. care indică ideea de singularitate. Fr. uni-. Nu este productiv în rom.
Sursa: Dicționarul etimologic român

uní2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unésc, imperf. 3 sg. uneá; conj. prez. 3 să unéască
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

uní1 (fr.) [u pron. ü] adj. invar.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

unì v. a împreuna. [Lat. UNESCERE].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

UNI1- Element de compunere care înseamnă „unul singur” și care servește la formarea unor adjective și a unor substantive. – Din fr. uni-.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

UNI2 adj. invar. (Despre materiale textile, confecții) Care are o singură culoare; unicolor. [Pr.: üni] – Din fr. uni.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

UNÍ3, unesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (recipr.) A (se) aduna unul lângă altul pentru a forma un tot; a (se) împreuna, a (se) alătura, a (se) îmbina spre a forma un tot. 2. Refl. recipr. A încheia o înțelegere, o alianță etc. în vederea unui scop comun. 3. Tranz. și refl. recipr. A (se) lega prin căsătorie, a (se) căsători. – Lat. unire (= unescere).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

UNI1- Element de compunere care înseamnă „unul singur” și care servește la formarea unor adjective și a unor substantive. – Din fr. uní-.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

UNÍ2 adj. invar. (Despre materiale textile, confecții) Care are o singură culoare; unicolor. [Pr.: üní] – Din fr. uni.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

UNÍ3, unesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (recipr.) A (se) aduna unul lângă altul pentru a forma un tot; a (se) împreuna, a (se) alătura, a (se) îmbina spre a forma un tot. 2. Refl. recipr. A încheia o înțelegere, o alianță etc. în vederea unui scop comun. 3. Tranz. și refl. recipr. A (se) lega prin căsătorie, a (se) căsători. – Lat. unire (= unescere).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

UNI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „unu (singur)”, „unic”. V. mono-. [< fr. , it. uni-, cf. lat. uni- < unus].
Sursa: Dicționar de neologisme

UNÍ adj. invar. (Franțuzism) Fără neregularități, egal. ♦ Fără ornamente; (spec.; despre stofe) fără desene, de o singură culoare. [Pron. üni. / < fr. uni].
Sursa: Dicționar de neologisme

UNI1- elem. „unul singur”, „unic”. (< fr. uni-, cf. lat. unus, unu)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

UNI2 NÍ/ adj. inv. fără neregularități, egal. ◊ fără ornamente; (despre stofe) fără desene, de o singură culoare. (< fr. uni)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

uni-Pref. care indică ideea de singularitate. Fr. uni-. Nu este productiv în rom.
Sursa: Dicționarul etimologic român

uní2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unésc, imperf. 3 sg. uneá; conj. prez. 3 să unéască
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

uní1 (fr.) [u pron. ü] adj. invar.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

unì v. a împreuna. [Lat. UNESCERE].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

UNI1- Element de compunere care înseamnă „unul singur” și care servește la formarea unor adjective și a unor substantive. – Din fr. uni-.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

UNI2 adj. invar. (Despre materiale textile, confecții) Care are o singură culoare; unicolor. [Pr.: üni] – Din fr. uni.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

UNÍ3, unesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (recipr.) A (se) aduna unul lângă altul pentru a forma un tot; a (se) împreuna, a (se) alătura, a (se) îmbina spre a forma un tot. 2. Refl. recipr. A încheia o înțelegere, o alianță etc. în vederea unui scop comun. 3. Tranz. și refl. recipr. A (se) lega prin căsătorie, a (se) căsători. – Lat. unire (= unescere).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)