úna num. v. únu1Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită una f. 1. o ființă: era una la părinți EM.; 2. un lucru: una zice și alta face; 3. o palmă: i-a tras una. ║ adv. 1. într’un fel: o ține una; 2. de acord: s’a făcut una cu dânsul; nici una, nici două, îndată, fără alte formalități; într’una, mereu; tot una, acelaș lucru.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
Forme flexionare:
una - Pronume, Nominativ-Acuzativ, singular, feminin - pentru cuvantul un
una - Pronume, Nominativ-Acuzativ, singular, feminin - pentru cuvantul unu
una - Pronume, Nominativ-Acuzativ, singular, feminin - pentru cuvantul unul
una - Pronume, Genitiv-Dativ, plural, feminin - pentru cuvantul unulea
una - Pronume, Nominativ-Acuzativ, plural, feminin - pentru cuvantul unulea
una - Pronume, Genitiv-Dativ, singular, feminin - pentru cuvantul unulea
una - Pronume, Nominativ-Acuzativ, singular, feminin - pentru cuvantul unulea