TRÓICĂ, troici, s. f. Sanie rusească la care sunt înhămați trei cai unul lângă altul. ◊ Fig. Grup format din trei personalități. – Din rus. trojka.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a TRÓICĂ s. f. 1. sanie rusească cu trei cai. 2. convenție constituită din trei state. 3. asociație (politică) între trei entități. (< rus. troika)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
tróică (-ci), s. f. – Sanie rusească cu trei cai. Rus. troĭka.Sursa: Dicționarul etimologic român tróică (troi-) s. f., g.-d. art. tróicii; pl. tróiciSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită tróĭcă f., pl. ĭ (rus. troĭka, adică „cu treĭ caĭ”). Căruță saŭ trăsură cu treĭ caĭ. Munt. est. Căruță cu doŭă roate și cu un cal (numită și truĭcă).
Sursa: Dicționaru limbii românești
TRÓICĂ, troici, s. f. Sanie rusească la care sunt înhămați trei cai unul lângă altul. ♦ Fig. Grup format din trei personalități. – Din rus. trojka.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) TRÓICĂ, troici, s. f. Sanie rusească la care sunt înhămați trei cai unul lângă altul. ◊ Fig. Grup format din trei personalități. – Din rus. trojka.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
TRÓICĂ s. f. 1. sanie rusească cu trei cai. 2. convenție constituită din trei state. 3. asociație (politică) între trei entități. (< rus. troika)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
tróică (-ci), s. f. – Sanie rusească cu trei cai. Rus. troĭka.Sursa: Dicționarul etimologic român tróică (troi-) s. f., g.-d. art. tróicii; pl. tróiciSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită tróĭcă f., pl. ĭ (rus. troĭka, adică „cu treĭ caĭ”). Căruță saŭ trăsură cu treĭ caĭ. Munt. est. Căruță cu doŭă roate și cu un cal (numită și truĭcă).
Sursa: Dicționaru limbii românești
TRÓICĂ, troici, s. f. Sanie rusească la care sunt înhămați trei cai unul lângă altul. ♦ Fig. Grup format din trei personalități. – Din rus. trojka.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)