trágă, trắgi, s.f. (reg.) 1. tub de tras vin din butoi; furtun. 2. cociorvă. 3. sanie. 4. cărăruie. 5. targă. 6. coș purtat în spinare. 7. țarc, strungă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
TRÁGĂ, trăgi, s. f. 1. Unealtă de scos gunoiul sau prășitura de pe arie, formată dintr-o scândură groasă cu două brațe de care se leagă tânjala. 2. Vas făcut din fructul curcubetei, în care se păstrează lichide; recipient care servește pentru a trage din butoi băuturile alcoolice. – V. targă.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
trágă f., pl. trăgĭ (d. a trage). Munt. Tub (de tinichea, de caucĭuc) de tras vin din butoĭ pe vrană sorbind întîĭ cu gura. (Asta se face și c´o tĭugă saŭ c´o tivdă). Olt. Săniuță (tîrlie saŭ cĭoaclă de tîrîit o greutate oare-care: lemne ș. a.) saŭ chear [!] o sanie mare. V. și traglă și targă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
Forme flexionare:
tragă - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana a III-a, plural - pentru cuvantul trage
tragă - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana a III-a, singular - pentru cuvantul trage