TICNÍT, -Ă adj. v. tihnit.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ticnít, V. tihnit.
Sursa: Dicționaru limbii românești
TICNÍT, -Ă adj. v. tihnit.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ȚICNÍT, -Ă, țicniți, -te, adj. 1. (Fam.) Smintit, zăpăcit, țăcănit, nebun. 2. (Rar; despre obiecte) Plesnit2, crăpat. – V. țicni.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a țicnit, -ă, țicniți, -te adj. smintit, nebunSursa: Dicționar de argou al limbii române țicnít, -ă adj. Crăpat puțin: un pahar țicnit. Fig. Picnit de boală, atins puțin, nu întreg: țicnit la cap (saŭ numaĭ: țicnit), cam nebun. Țicnit la piept, cu început de oftică. – Pe la Abrud țîgnit, rănit puțin de șa. V. săgnit, săgnesc.
Sursa: Dicționaru limbii românești
țicnit a. fam. cui îi lipsește o doagă: e cam țicnit.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ȚICNÍT, -Ă, țicniți, -te, adj. 1. (Fam.) Smintit, zăpăcit, țăcănit, nebun. 2. (Rar; despre obiecte) Plesnit2, crăpat. – V. țicni.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
țicnit - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul țicni
ticnit - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul ticni