TEÁMĂ s. f. Stare de neliniște și de tulburare provocată de un pericol care te amenință, de un rău care ți se poate întâmpla; frică, teamăt. – Din teme (derivat regresiv).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a teámă f. fără pl. (subst. verbal d. a se teme). Frică, simțu celuĭ care se teme: mĭ-e teamă. V. temoare.
Sursa: Dicționaru limbii românești
teámă s. f.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită teamă f. fapta de a se teme, sentiment de neliniște: să nu-ți fie teamă. [Lat. TIMA].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
TEÁMĂ s. f. Stare de neliniște și de tulburare provocată de un pericol care te amenință, de un rău care ți se poate întâmpla; frică, teamăt. – Din teme (derivat regresiv).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
teamă - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana a III-a, plural - pentru cuvantul teme
teamă - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana a III-a, singular - pentru cuvantul teme