TEÁRĂ, teri, s. f. (Reg.) 1. Natră. 2. Război de țesut. – Lat. tela.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a teáră (-éri), s. f. – Urzeală depănată pe sul. – Var. Mold. tară. Mr. teară „caimac”. Lat. tēla (Burlă, Conv. lit., XIV, 281; Pușcariu 1724; REW 8620), cf. it., prov., cat., sp. tela, fr. toile. Der. din per. tär „fir, fibră” (Lokotsch 2022) nu pare probabilă.Sursa: Dicționarul etimologic român
teáră f., pl. terĭ (lat. têla, pînză. V. toaletă). Ban. Trans. Mold. Urzeala învîrtită pe sul (60-100 m.), natră: Se ține lelea de lume, Dar o teară nu știe pune (P. P. în Tribuna Pop. Arad, 1901, 61).
Sursa: Dicționaru limbii românești
teáră (reg.) s. f., g.-d. art. térii; pl. teriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită teară f. Mold. natră. [Lat. TELA, pânză].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
TEÁRĂ, teri, s. f. (Reg.) 1. Natră. 2. Război de țesut. – Lat. tela.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ȚEÁRĂ, s. f. v. țară.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
ȚEÁRĂ s. f. v. țară.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)