TALIÁN, taliane, s. n. (Reg.) Năvod mare fixat cu ancore și cu piloți, folosit la prinderea în cantități mari a peștilor migratori. [Pr.: -li-an] – Din rus. dial. taliian, ngr. taliáni.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a talián s.n. (reg.) 1. loc îngrădit de ape (râu, mare) pentru pescuit. 2. năvod mare.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
talián (-ne), s. n. – Năvod. Tc. talian (Scriban), cf. ngr. ταλίανι, rus. talijan (Candrea).Sursa: Dicționarul etimologic român talián (năvod) s. n., pl. taliane
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine
talián, -ă (= italian) s. m. și f., adj., pl. talieni, -e
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine
1) talián, -că s. V. italian.
Sursa: Dicționaru limbii românești
2) talián și dalián n., pl. e (turc. dalian, ĭaz, loc îngrădit în rîŭ saŭ în mare de pescuit; ngr. taliáni; rus. taliĭán). Dobr. Năvod marin fixat cu ancore și cu piloțĭ și în care peștele intră ca într´o capcană.
Sursa: Dicționaru limbii românești
talián (reg.) (-li-an) s. n., pl. taliáneSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită talian n. unealtă mare de pescuit pe coastele Mării Negre. [Origină necunoscută].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
TALIÁN, taliane, s. n. (Reg.) Năvod mare fixat cu ancore și cu piloți, folosit la prinderea în cantități mari a peștilor migratori. [Pr.: -li-an] – Din rus. dial. taliian, ngr. taliáni.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) TALIÁN, taliane, s. n. (Reg.) Năvod mare fixat cu ancore și cu piloți, folosit la prinderea în cantități mari a peștilor migratori. [Pr.: -li-an] – Din rus. dial. taliian, ngr. taliáni.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a talián s.n. (reg.) 1. loc îngrădit de ape (râu, mare) pentru pescuit. 2. năvod mare.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
talián (-ne), s. n. – Năvod. Tc. talian (Scriban), cf. ngr. ταλίανι, rus. talijan (Candrea).Sursa: Dicționarul etimologic român talián (năvod) s. n., pl. taliane
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine
talián, -ă (= italian) s. m. și f., adj., pl. talieni, -e
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine
1) talián, -că s. V. italian.
Sursa: Dicționaru limbii românești
2) talián și dalián n., pl. e (turc. dalian, ĭaz, loc îngrădit în rîŭ saŭ în mare de pescuit; ngr. taliáni; rus. taliĭán). Dobr. Năvod marin fixat cu ancore și cu piloțĭ și în care peștele intră ca într´o capcană.
Sursa: Dicționaru limbii românești
talián (reg.) (-li-an) s. n., pl. taliáneSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită talian n. unealtă mare de pescuit pe coastele Mării Negre. [Origină necunoscută].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
TALIÁN, taliane, s. n. (Reg.) Năvod mare fixat cu ancore și cu piloți, folosit la prinderea în cantități mari a peștilor migratori. [Pr.: -li-an] – Din rus. dial. taliian, ngr. taliáni.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)