MONOLÍTIC, -Ă adj. de monolit. (< fr. monolithique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
MONOLÍTIC, -Ă, monolitici, -ce, adj. Privitor la monolit; de monolit. ♦ Fig. Bine închegat, unitar. – Din fr. monolithique.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
MONOLÍTIC, -Ă adj. Referitor la monolit, de monolit. ♦ (Fig.) Bine închegat, omogen. [< fr. monolithique].
Sursa: Dicționar de neologisme
monolític adj. m., pl. monolítici; f. monolítică, pl. monolíticeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită