TABÚN, tabunuri, s. n. Sistem de creștere a cailor în libertate (pe pășune, în stepă); herghelie de cai aproape sălbatici, din stepă. ♦ Cireadă de vite; turmă de oi. ♦ (Reg.) Pășune, izlaz. – Din ucr. tabun.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a TABÚN s. n. substanță toxică de luptă, cu acțiune neuroparalitică. (< germ. Tabun)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
TABÚN (‹ ucr., tăt.) s. n. 1. (ZOOT.) Grup de cai ținuți în libertate, pe pășune. 2. Derivat al acidului cianofosforic folosit ca gaz de luptă.Sursa: Dicționar enciclopedic tabún, V. tabon.
Sursa: Dicționaru limbii românești
TABÚN, tabunuri, s. n. Sistem de creștere a cailor în libertate (pe pășune, în stepă); herghelie de cai crescută în libertate, pe pășunile din stepă. ♦ Cireadă de vite; turmă de oi. ♦ (Reg.) Pășune, izlaz. – Din ucr. tabun.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)