TICNEÁLĂ s. f. v. tihneală.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ticneálă, V. tihneală.
Sursa: Dicționaru limbii românești
TICNEÁLĂ s. f. v. tihneală.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ȚICNEÁLĂ s. f. (Fam.) Sminteală, nebunie; manie. – Țicni + suf. -eală.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a țicneală, țicneli s. f. manie, nebunieSursa: Dicționar de argou al limbii române țicneálă (fam.) s. f., g.-d. art. țicnélii; (manii) pl. țicnéli Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ȚICNEÁLĂ, țicneli, s. f. (Fam.) 1. Sminteală, nebunie. 2. Manie. – Țicni + suf. -eală.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)