SÚNNA s.f. 1. Una dintre cărțile sfinte ale mahomedanilor. 2. Transmiterea conversațiilor, comportării, faptelor și explicațiilor profetului Mahomed Coranului așa cum au fost ele redactate în cele șase culegeri hadith (2.) canonice. (cf. fr. sunna < ar. sunnah) [def. 1. MDN, 2. Brockhaus]
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române
SÚNNA s. f. Tradiție sfântă a islamismului ortodox, care explică și completează Coranul și care se compune din povestiri și aforisme atribuite profetului Mahomed. – Din fr. sunna.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
SÚNNA s.f. (Rel.) Una dintre cărțile sfinte ale mahomedanilor. [< fr., it. sunna, cf. ar. sunnah – tradiție].
Sursa: Dicționar de neologisme
SÚNNA s. f. una dintre cărțile sfinte ale mahomedanilor. (< fr. sunna)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
SUNNA (cuv. arab „cutumă”) subst. Tradiția sacră a Islamului „ortodox” (sunnit) care desemnează faptele și cuvintele atribuite Profetului Mahomed.Sursa: Dicționar enciclopedic súnna s. f.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită SÚNNA s. f. Tradiție sacră a islamului ortodox, care consemnează faptele și cuvintele atribuite profetului Mahomed. – Din fr. sunna.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)