STRIGÁT s. n. 1. Faptul de a striga. ◊ Strigatul catalogului = apelul nominal al elevilor, studenților etc. 2. Rostire de strigături la jocurile țărănești. – V. striga.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a strigát s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
STRÍGAT s. n. Faptul de a striga. 1. Strigatul catalogului = apelul nominal al elevilor, studenților etc. 2. Rostire de strigături la jocurile populare. – V. striga.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) STRÍGĂT, strigăte, s. n. 1. Cuvânt, șir de sunete emise de cineva cu voce ridicată; țipăt, strigare. ♦ Invocare. 2. Anunțare, semnalizare (cu voce puternică); comandă. 3. Sunet, șir de sunete sau zgomot caracteristic scos de un animal sau de o pasăre. 4. Zgomot, larmă de voci; vociferare. ♦ Exclamație de protest. 5. Chemare cu voce tare (cu rostirea numelui celui chemat). 6. Strigătură. – Striga + suf. -ăt.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a strígăt s. n., pl. strígăteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită strigăt n. 1. glas scos cu tărie; 2. glasul obișnuit al animalelor: strigătul cucuvelii; 3. aclamațiune.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
strigăt n., pl. e (d. strig cu suf. -ăt ca în freamăt). Glas tare (răcnet saŭ țipet): s’a auzit un strigăt de ajutor. Glas de bucurie saŭ de aprobare, aclamațiune: strigăte de „ura”. Glasu obișnuit al animalelor: strigătu corbuluĭ, al leuluĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
STRÍGĂT, strigăte, s. n. 1. Cuvânt, șir de sunete emise de cineva cu voce ridicată; țipăt, strigare. ♦ Invocare. 2. Anunțare, semnalizare (cu voce puternică); comandă. 3. Sunet, șir de sunete sau zgomot caracteristic scos de un animal sau de o pasăre. 4. Zgomot, larmă de voci; vociferare. ♦ Exclamație de protest. 5. Chemare cu voce tare (cu rostirea numelui celui chemat). 6. Strigătură. – Striga + suf. -ăt.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
strigat - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul striga