STENOZÁ, pers. 3 stenozează, vb. I. Refl. (Med.; despre canale, orificii ale organelor) A se îngusta, a face o stenoză. – Din fr. sténoser, engl. stenose.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a STENOZÁ vb. I. tr., refl. (Med.) A (se) îngusta; a face o stenoză. [< fr. sténoser].
Sursa: Dicționar de neologisme
STENOZÁ vb. tr., refl. a face stenoză. (< fr. sténoser, engl. stenoze)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
STENOZÁ, pers. 3 stenozează, vb. I. Refl. (Med.; despre canale, orificii ale organelor) A se îngusta, a face stenoză. – Din fr. sténoser, engl. stenose.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) STENÓZĂ, stenoze, s. f. (Med.) Îngustare a unui canal sau a unui orificiu din organism în urma unei cicatrizări, a unei inflamații, a unei tumori etc. – Din fr. sténose.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a STENÓZĂ s.f. (Med.) Îngustare (patologică) a unui canal sau a unui orificiu din organism. // -stenoză – element secund de compunere savantă cu semnificația „îngustare”, „strâmtare”. [< fr. sténose, cf. gr. stenos – strâmt].
Sursa: Dicționar de neologisme
STENÓZĂ1 s. f. îngustare a unui canal sau a unui orificiu din organism. (< fr. sténose)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
-STENÓZĂ2 elem. steno-.
Sursa: Marele dicționar de neologisme
stenóză s. f., g.-d. art. stenózei; pl. stenózeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită STENÓZĂ, stenoze, s. f. (Med.) îngustare a unui canal sau a unui orificiu din organism în urma unei cicatrizări, a unei inflamații, a unei tumori etc. – Din fr. sténose.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)