SIPÍCĂ, sipici, s. f. Numele a două plante erbacee, una cu tulpina ramificată, cu frunze păroase și cu flori albe-albăstrui (Cephalaria transsilvanica), cealaltă cu flori gălbui-roșietice, întrebuințată în medicină (Scabiosa ochroleuca). – Cf. sl. šipŭkŭ „trandafir”.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a sipícă (-ci), s. f. – Plantă (Scabiosa ochroleuca). Bg. sipka „variolă” (Conev 49), cf. numele științific al plantei. Legătura cu sl. sipikŭ „trandafir” (Cihac, II, 345) nu este probabilă.Sursa: Dicționarul etimologic român
sipícă s. f., g.-d. art. sipícii; pl. sipíciSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită sipícă f, pl. ĭ (vsl. šĭpŭkŭ, šipokŭ, trandafir, bg. šipka, trandafir, rus. šipóvnik, măcieș). O burušană dipsacee cu florĭ gălbuĭ saŭ roșiatiee dispuse în capitule (scabiosa ochroleuca) și liliachiĭ saŭ albăstruĭ (cephalaria transilvanica). V. scabioasă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
sipică f. plantă cu florile gălbenii, rar roșiatice, crește prin poieni și fânețe (Scabiosa ochroleuca). [Slav. SĬPŬKŬ, măcieș].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SIPÍCĂ, sipici, s. f. Numele a două plante erbacee, una cu tulpina ramificată, cu frunze păroase și cu flori albe-albăstrui (Cephalaria transsilvanica), cealaltă cu flori gălbui-roșietice, folosită în medicină (Scabiosa ochroleuca). – Cf. sl. š i p ŭ k ŭ „trandafir”.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)