SILÍCĂ, silice, s. f. Material refractar compus mai ales din bioxid de siliciu; cărămidă refractară silicioasă. – Din silice.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SILÍCĂ s.f. Material refractar format în special din bioxid de siliciu. [< silice].
Sursa: Dicționar de neologisme
SILÍCĂ s. f. material refractar silicios. (< silice)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
silícă (material refractar, cărămidă) s. f., g.-d. art. silícei; (cărămizi) pl. silíceSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită *sílică f., pl. ĭ (lat. siliqua). Bot. Păstare. – Și -ícă (fr. silique). Unii zic -cŭă, pl. -cŭe.
Sursa: Dicționaru limbii românești
SILÍCĂ, (2) silice, s. f. 1. Material refractar compus mai ales din dioxid de siliciu. 2. Cărămidă refractară silicioasă. – Din silice.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) șílica! interj. (reg.; repetat) cuvânt cu care se cheamă rațele; mani!, uti!.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme