RĂGUȘÍT, -Ă, răgușiți, -te, adj. Care vorbește sau strigă gros, dogit din cauza inflamării laringelui, a coardelor vocale; hodorogit; (despre vocea oamenilor sau strigătul animalelor; adesea adverbial) îngroșat și slăbit. – V. răguși.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a răgușít, -ă adj. Bolnav de răgușeală, cu vocea groasă și stinsă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
răgușit a. cu glasul aspru.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
RĂGUȘÍT, -Ă, răgușiți, -te, adj. Care vorbește sau strigă gros, dogit din cauza inflamării laringelui, a coardelor vocale; hodorogit; (despre vocea oamenilor sau strigătul animalelor; adesea adverbial) îngroșat și slăbit. – V. răguși.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
răgușit - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul răguși