RUMEGÚȘ s. n. (Colectiv) Deșeuri de lemn în formă de așchii mărunte, asemănătoare cu tărâțele, rezultate din tăierea lemnului cu ferăstrăul; rumegătură (2). – Rumega + suf. -uș.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a rumeguș, rumegușuri s. n. (intl.) individ de cea mai joasă speță.Sursa: Dicționar de argou al limbii române
rumegúș n., pl. urĭ. Sud. Rumegătură. – Și -ăguș (est).
Sursa: Dicționaru limbii românești
rumegúș s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită RUMEGÚȘ s. n. (Colectiv) Deșeuri de lemn în formă de așchii mărunte, asemănătoare cu tărâțele, rezultate din tăierea lemnului cu ferăstrăul; rumegătură (2). – Rumega + suf. -uș.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)