RÓPOT, ropote, s. n. 1. Zgomotul produs de loviturile dese ale copitelor unui cal care aleargă. ♦ Mersul unui cal în trap sau în galop; goană. 2. Zgomot produs de căderea precipitată a ploii sau a grindinei; ploaie torențială de scurtă durată sau grindină abundentă venită pe neașteptate. ♦ Curgere repede (și zgomotoasă) a unui torent sau a valurilor în mișcare. 3. Izbucnire (repetată) de aplauze; zgomotul produs de aceste aplauze. 4. Mișcare săltăreață (și zgomotoasă) de învârtire la unele dansuri populare. – Din bg. ropot.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a rópot (rópote), s. n. – Răpăială, tropăială, bătaie din palme. – Mr. (a)roput. Sl. ropotŭ, rŭpŭtŭ (Cihac, II, 306; Conev 94); cf. slov., ceh., rus. ropot. – Der. ropoti, vb. (a păcăni, a țăcăni), din sl. rŭpŭtati; ropăi, vb. (a ropoti), rezultatul contaminării lui ropoti cu răpăi; ropotit (var. ropăit,ropăială, ropoteală), s. f. (ropot); ropotitor, adj. (sonor, care ropotește).Sursa: Dicționarul etimologic român
rópot n., pl. e (vsl. ruputu, ropotŭ, murmur; bg. rus. rópot, rudă cu tropot, hropot, răpcĭugă). Mold. Trans. Răpăĭală, zgomotu multor copite cînd izbesc pămîntu în fugă, al ploiĭ răpezĭ pe acoperemînt [!] ș. a.: cît a ținut ropotu (Sov. 249). A da, a trage un ropot, a trage o fugă, a cădea răpede [!] (ploaĭa). V. bură.
Sursa: Dicționaru limbii românești
rópot s. n., pl. rópoteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ropot n. 1. mersul calului între pas și galop; 2. sgomotul unui asemenea mers: un ropot de cai; 3. fugă: purcelul dă un ropot pe sub laiți CR.; 4. fig. mers repede: ale râurilor ape ce sclipesc fugind în ropot EM. [Onomatopee].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ROPÓT, ropote, s. n. 1. Zgomotul produs de loviturile dese ale copitelor unui cal care aleargă. ♦ Mersul unui cal în trap sau în galop; goană. 2. Zgomot produs de căderea precipitată a ploii sau a grindinei; ploaie torențială de scurtă durată sau grindină abundentă venită pe neașteptate. ♦ Curgere repede (și zgomotoasă) a unui torent sau a valurilor în mișcare. 3. Izbucnire (repetată) de aplauze; zgomotul produs de aceste aplauze. 4. Mișcare săltăreață (și zgomotoasă) de învârtire la unele dansuri populare. – Din bg. ropot.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)