RONDÁ, rondéz, vb. I. Intranz. (Mar.) A executa un rondou (2). – Din rondou.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a RONDÁ vb. tr. (despre nave) a executa un rondou1 (2). (< rondou1)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
RONDÁ, rondez, vb. I. Intranz. (Nav.) A executa un rondou (2). – Din rondou.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) RÓNDĂ adj. f. (Despre o literă, scriere) Cu linia rotundă, groasă și dreaptă; peniță rondă = peniță specială cu vârful lat, folosită pentru acest gen de scriere. // s.f. Cântec vesel, de chef, la care fiecare comesean cântă un cuplet; rond2 (2) [în DN]. [< fr. ronde].
Sursa: Dicționar de neologisme
RÓNDĂ1 adj. (despre o literă, scriere) cu linia rotundă, groasă și dreaptă. ♦ peniță ~ = peniță specială cu vârful lat, pentru acest gen de scriere. (< fr. ronde)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
RÓNDĂ2 s. f. cântec vesel, de chef, la care fiecare comesean cântă un cuplet. (< fr. ronde, germ. Ronde)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
rondă f. 1. danț în rond; 2. notă de muzică ce prețuiește două albe; 3. un fel de scrisoare ale cării trăsături sunt aproape perpendiculare.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a