REPICÁT, repicaturi, s. n. (Agron.) Repicare. – V. repica.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a REPICÁT s.n. Repicare. [< repica].
Sursa: Dicționar de neologisme
REPICÁT, -Ă repicați, -te, adj. v. REPICA. – [DEX '98]
Sursa: Definiții ale unor cuvinte care nu există în alte dicționare
REPICÁT, repicaturi, s. n. (Agron.) Repicare. – V. repica.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) REPICÁT, repicaturi, s. n. (Agron.) Repicare. – V. repica.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a REPICÁT s.n. Repicare. [< repica].
Sursa: Dicționar de neologisme
REPICÁT, -Ă repicați, -te, adj. v. REPICA. – [DEX '98]
Sursa: Definiții ale unor cuvinte care nu există în alte dicționare
REPICÁT, repicaturi, s. n. (Agron.) Repicare. – V. repica.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
repicat - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul repica