REPICÁJ, repicaje, s. n. Repicare. – Din fr. repiquage.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a REPICÁJ s.n. 1. Replantare a unor plante tinere din răsadnițe într-un loc mai larg; repicare, repicat. ♦ Trecerea sau reînsămânțarea microorganismelor dintr-un vas de cultură într-altul. 2. Înlocuire a pietrelor (deteriorate) din pavaj. [< fr. repiquage].
Sursa: Dicționar de neologisme
REPICÁJ s. n. 1. replantare a unor plante tinere din răsadnițe într-un loc mai larg; repicare. ◊ trecerea sau reînsămânțarea microorganismelor dintr-un vas de cultură într-altul. 2. înlocuire a pietrelor din pavaj. (< fr. repiquage)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
repicáj s. n., pl. repicájeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită REPICÁJ, repicaje, s. n. Repicare. – Din fr. repiquage.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)