ranț, ránțuri, s.n. (reg.) 1. cută, zbârcitură. 2. franj; urioc. 3. femeie morală. 4. ferăstrău. 5. roată dințată.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
ranț (-țuri), s. n. – Cută, zbîrcitură. Mag. ránc (Gáldi, Dict., 154). În Trans., înv.Sursa: Dicționarul etimologic român