PUNTÁ vb. I. v. puncta.
Sursa: Dicționar de neologisme
PUNTÁ vb. I. v. puncta.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
puntà v. a îndrepta spre un punct: puntară tunurile spre cetate BĂLC. [După fr. pointer].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
púntă, púnte, s.f. (înv.) vârf ascuțit (al spadei).
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme