PROESTÓS, proestoși, s. m. (Înv.) Călugăr sau preot cu cel mai înalt rang în ierarhia clericilor unei mănăstiri sau a unei biserici. [Pr.: pro-es-. – Var.: proistós s. m.] – Din ngr. proestós.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a proestós, proestóși, s.m. (înv. și reg.) 1. călugăr sau preot cu cel mai înalt rang în ierarhia clericilor unei mânăstiri sau a unei biserici; cleric mai mare peste o plasă. 2. șef al unei bresle, al unei corporații; staroste. 3. șef al unui serviciu public, al unei instituții (administrative, politice).
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
proestós (proestóși), s. m. – Superior, șef. – Var. proistos. – Mr. proesto „președinte”. Ngr. προεστώς (Tiktin; Gáldi 237).Sursa: Dicționarul etimologic român proestós, V. proistos.
Sursa: Dicționaru limbii românești
!proestós/proistós (înv., reg.) (pro-is-) s. m., pl. proestóși/proistóșiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PROESTÓS, proestoși, s. m. (Înv. și reg.) Călugăr sau preot cu cel mai înalt rang în ierarhia clericilor unei mănăstiri sau a unei biserici. [Pr.: pro-es-. – Var.: proistós s. m.] – Din ngr. proestós.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)