PROISTÓS s. m. v. proestos.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a proistós m. (maĭ vechĭ proestós, d. ngr. proestós, care stă înainte, șef). Primu preut [!] la o biserică (atuncĭ cînd îs maĭ mulțĭ). Blagocin, preut maĭ mare peste o plasă. Stareț (fem. -toasă, pl. e). V. paroh, protoĭereŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
proistós v. proestósSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită proistos m. ajutor de protoiereu (titlu mai mult onorific): un proistos de fiecare județ. [Gr. mod.].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PROISTÓS s. m. v. proestos.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)