PRIVEGHÉR, priveghere, s. n. Carte bisericească cuprinzând rânduiala slujbei privegherii (2). – Priveghi + suf. -ar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a priveghér n., pl. e (d. priveghĭ, priveghere). Carte care conține regulele privegheriĭ: privegheru de Anton Pan (1848).
Sursa: Dicționaru limbii românești
privegher n. carte bisericească ce conține orânduiala privegherii: Privegher de Anton Pann (1848).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PRIVEGHÉR, priveghere, s. n. Carte bisericească cuprinzând rânduiala slujbei privegherii (2). – Priveghi + suf. -ar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)