PRELÍNGE, prelíng, vb. III. Refl. 1. (Despre lichide) A se scurge foarte încet, picătură cu picătură (de-a lungul unui obiect); a curge domol. ♦ Tranz. A lăsa să curgă încet. 2. (Fam.), A se strecura, a se furișa; a aluneca. – Pre2 + linge.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a prelínge, prelíng, vb. III (reg.) a linge îndelung, a netezi bine cu limba (vaca prelinge vițelul la naștere).
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
!prelínge (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se prelínge, imperf. 3 sg. se prelingeá, perf. s. 3 sg. se prelínse; ger. prelingấndu-se; part. prelínsSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită prelinge v. a da peste margini, a deborda (oala). [V. linge].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PRELÍNGE, prelíng, vb. III. Refl. 1. (Despre lichide) A se scurge foarte încet, picătură cu picătură (de-a lungul unui obiect, pe marginea unui vas); a curge domol. ♦ Tranz. A lăsa să curgă încet. 2. (Fam.) A se strecura, a se furișa; a aluneca. – Pre2 + linge.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)