1) postál m., pl. lĭ (turc. postal, pantof ordinar; ngr. postáli, bg. postal, sîrb. postola, rut. rus. postóly). Vechĭ. Pl. Pantofĭ. Azĭ. Olt. Pantofĭ făcuțĭ din ghete vechĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
2) postál adj. V. poștal.
Sursa: Dicționaru limbii românești
POȘTÁL, -Ă, poștali, -e, adj. Care aparține poștei1, privitor la poștă1, folosit de poștă1. ◊ Factor poștal = funcționar al poștei1, care predă corespondența la domiciliu, la destinație; poștaș, poștar. – Din fr. postal (după poștă1).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a POȘTÁL, -Ă adj. referitor la poștă. (după fr. postal)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*poștál și postál, -ă adj. (fr. postal și rom. poștă. Cp. cu vamal). De poștă, al poșteĭ: serviciŭ postal, mandat postal. Carte postală, scrisoare care consistă dintr´un simplu carton pe o față a căruĭa se scrie adresa, ĭar pe cealaltă corespondența.
Sursa: Dicționaru limbii românești
poștál adj. m., pl. poștáli; f. poștálă, pl. poștáleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită poștal a. relativ la poștă: serviciul poștal.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
POȘTÁL, -Ă, poștali, -e, adj. Care aparține poștei1, privitor la poștă1, folosit de poștă1. ◊ Factor poștal = funcționar al poștei1, care duce corespondența la destinări; poștaș, poștar. – Din fr. postai (după poșta1).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)