POSTÁȘ s. m. v. poștaș.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a postaș m. curier de poștă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
POSTÁȘ s. m. v. poștaș.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) POȘTÁȘ, poștași, s. m. 1. Factor poștal; poștar. 2. (Înv.) Surugiu la o trăsură de poștă1. [Var.: (rar) postáș s. m.] – Poștă1 + suf. -aș.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a poștáș m. (d. poștă saŭ ung.). Poștalion (vizitiŭ) de odinioară. Pop. Poștar saŭ mic funcționar poștal.
Sursa: Dicționaru limbii românești
poștáș s. m., pl. poștáșiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită POȘTÁȘ, poștași, s. m. 1. Factor poștal; poștar. 2. (Înv.) Surugiu de poștalion (1). [Var.: (rar) postáș s. m.] – Poștă1 + suf. -aș.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)