POIENÍȚĂ, poienițe, s. f. Diminutiv al lui poiană. [Pr.: po-ie-] – Poiană + suf. -iță.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a poieniță, poienițe s. f. (glum.) chelie.Sursa: Dicționar de argou al limbii române
poĭeníță f., pl. e. Poĭană mică.
Sursa: Dicționaru limbii românești
poieníță s. f., g.-d. art. poieníței; pl. poieníțeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită POIENÍȚĂ, poienițe, s. f. Diminutiv al lui poiană. [Pr.: po-ie-] – Poiană + suf. -iță.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)